Descoperă autenticitatea  Deltei Dunării!

Din propia experiență, vă spun, că cel mai bine descoperi delta din barca. Astăzi vă voi relata despre plimbarea pe lacuri și canale, de la Sfatu Gheorghe până în desișul pădurii Caraorman. După micul dejun, la ora 9 mai exact, am fost preluați de la pontonul resortului pentru o incursiune în inima deltei, către grindul Caraorman. Ne-am instalat confortabil în barca rapida, împreună cu alti câțiva turiști și am plecat să exploram minunile deltei.

După cca 20' de mers pe canalul Sfantu Gheorghe am intrat pe canalul Erenciuc, unde se afla singura rezervație de arin negru din Europa și unde se adăpostește vulturul codalb, vultur pe care, am avut norocul să-l admiram în zborul sau, deasupra apei. După ce am admirat vegetația deasa de stuf, papura și salcii, am intrat pe oglinda lacului Erenciuc, unde am admirat nuferii albi și galbeni, scaieții de apa dar și stârcul galben, scufundătorul, câțiva pelicani, egrete, stârci cenușii și  câteva lebede cu pui. Interesant este faptul că lebădoiul, când sesizează un pericol, zboară astfel încât să iți atragă atenția asupra să, pentru siguranță puilor. Am ieșit de pe lacul Erenciuc și prin Canaul Mocansca am ajuns în lacul Puiu, lac în care am văzut minunea! Cea mai mare colonie de pelicani, văzută de mine până acum

.

Peste o mie de pelicani, o mare alba, se întindeau în fata noastră. Nu poți descrie în prea multe cuvinte sentimentele pe care  le trăiești în fata acestor creaturi uimitoare. Cu greu ne-am desprins de marea cea alba și am plecat spre Grindul Caraorman, cea mai mare acumulare de  aluviuni fluvio-marina, din Europa, cu o lungime de 18 km, o lățime maxima de 8 km și înălțimi de 9 m. De cum te apropii de locul de debarcare, nu ai cum să nu observi niste ruine.

Aceste ruine se doreau a fi cel mai mare combinat de sticla din Europa, materia prima fiind siliciul extras din solul nisipos al grindului. Aici am debarcat iar pe mal ne așteptă Cristi, ghidul nostru, cu mașină special pregătită pentru safari. Un camion reinterpretat! Cristi ne-a povestit puțin despre locuitorii satului Caraorman, care au mai rămas doar 200, desi la recensământul din 2002 erau 400 de romani, lipoveni și haholi ( nume dat  ucrainienilor de către rusi), despre ocupația acestora, în mare parte pescari dar și crescători de vite, iar metoda mi se pare inedita. Vacile, căci despre ele este vorba, sunt lașate libere din februarie până în octombrie, să pasca și să se deplaseze în voie. Nu sunt mulse, nu sunt aduse acasă, sunt crescute doar pentru carne. Ne-a mai povestit și despre caii sălbatici, mai cunoscuți fiind frații acestora, din pădurea Letea.

Caii au fost ai sătenilor, însă neavind cu ce să-i hrănească, i-au lașat liberi iar aceștia s-au adaptat și s-au sălbăticit. Acum, sătenii daca au nevoie de cai, pot încercă să-i domesticească, dar nu este foarte ușor. Deci caii sălbatici sunt doar sălbăticiți! După o scurta plimbare pe ulițele satului, cu inedita mașină de safari, am ajuns în faimoasa pădure Caraorman, în limba turca " kara orman" însemnând pădurea întunecată, pădurea neagra, denumire ce vine de la desimea pădurii și a faptului că lumina nu pătrunde în aceasta.  Vegetația pădurii este alcătuită din stejari, 102 la număr, unii vechi de 700 ani, plopi, frasini, ulmi, arini, catina roșie, vita de vie sălbatica, liane, papura, stuf și o planta pe care loczlnicii o numesc cârcel, adusa din Africa în urma cu cca 60 ani, pentru fixarea dunelor de nisip. În ceea ce privește fauna pădurii, aici cuibărește vulturul codalb, ciocănitoarea neagra, corbul comun. Iepurii, vidrele, chițcanii, șacalii fiind și ei la ei acasă.

Unul dintre cei mai spectaculoși stejari este Stejarul Ingenunchiat, cu o vârstă de 600 -700 ani și o legenda pe măsură.
Aceasta spune că, în urmă cu câteva sute de ani, oamenii se pregăteau de nuntă. Frumoasa fiică a unui român se mărita cu un războinic cazac, căruia i se dusese vestea pentru vitejia să. Dar exista şi un mare necaz. Înainte de a-şi da inima viteazului cazac, fiica românului refuzase un turc ce dorise să o ia de sotie. Supărat, turcul aşteptă vremea potrivită pentru a se răzbuna.Când bărbaţii din Crişan plecară din sat să facă pregătiri pentru cununie, turcul şi câţiva semeni de ai săi au furat viitoarea mireasă. Ştiind că vor fi urmăriţi, ei s-au ascuns în pădure, nu departe de Fântâna Vânătorilor, cum o numesc astăzi localnicii. Chiar şi aşa însă cazacul cel viteaz şi mai mulţi tovarăşi de-ai săi au dat de urma tâlharilor. S-a pornit o luptă pe viaţă şi pe moarte cum nu se mai văzuse vreodată în Pădurea Neagră. Turcii au fost ucişi până la unul, mulţi dintre ei omorâţi în timp ce, îngenuncheaţi, cereau îndurare cazacilor şi lui Allah.  Cazacul  şi-a salvat mireasa şi apoi au făcut o nuntă că în poveşti. Pe locul în care turcii îşi pierdură vieţile, la scurt timp după acea bătălie a răsărit lăstarul unui stejar. Înmuiat de sângele tâlharilor, a luat cu timpul  aceasta forma ciudată, ce i-a dat numele pe care îl poartă: Stejarul Îngenuncheat. În fata stejarului se afla o replica a monumentalei Masa a Tăcerii a lui Constantin Brâncuși

. 

Am plecat din pădurea Caraorman puțin mai bogați, iar satul l-am părăsit având un gust amar. De ce atât de putini oameni vizitează grindul și de ce au rămas atât de putini locuitori în Caraorman, un loc, de altfel pitoresc. 
Am revenit pe canalul Caraorman și de aici pe lacul Puiu, unde am revăzut mulțimea de pelicani, am intrat pe lacul Roșu unde i-am și aflat povestea numelui (Atât la răsărit, cât și la apus, soarele se oglindește în apa iar aceasta are nuanțe roșiatice) apoi prin lacul Tataru, canalul Tataru, am ajuns în brațul Sf Gheorghe, chiar în localitate. Era ora 14 când am debarcat pe pontonul de pe care fusesem îmbarcați la ora 9. Eram fericiți de cât de norocoși am putut fi!

Călătorește, explorează, descoperă, trăiește Viață că o vacanta!